Mărul Carmelita: caracteristicile soiului și îngrijirea

Descrierea soiului Carmelita

Un copac scund, cu o coroană compactă, care în primăvară înflorește ca o coloană vie de flori, a atras imediat atenția tuturor pasionaților de decorațiuni de grădină. Dar aspectul său pitoresc este departe de a fi singurul avantaj al mărului Carmelita. Este nepretențios în ceea ce privește condițiile de creștere, destul de roditor, rezistă la frigul iernii și la căldura verii și necesită puțină întreținere.

Fructele sale, deși mici, au un gust răcoritor, o aromă plăcută, sunt ușor de transportat și pot fi chiar păstrate pentru o perioadă destul de lungă. Acest soi este recomandat pentru cultivarea în parcele mici; nu are potențial pentru cultivare comercială.

Mere: Cum arată?

Fructele cresc mai mici decât media sau mici pe pom. Rareori ajung la 25-35 de grame, iar în anii cei mai roditori, până la 45-50 de grame. Merele sunt rotunde, aplatizate și netede, putând fi ușor neuniforme și asimetrice, ușor înclinate într-o parte. Nervurile sunt aproape imperceptibile, dar ușor vizibile în apropierea caliciului; nu există cusătură laterală.

Pielea este netedă, lucioasă, groasă, densă, rezistentă și elastică, oferind o protecție excelentă împotriva deteriorării mecanice. Este verde, dar poate deveni lămâie sau galben-verzui pe măsură ce se coace. Roșeața este difuz, pătată și densă, variind în nuanțe de roșu sfeclă, violet, roșu-brun și uneori liliac închis, acoperind cel puțin 65-85% din suprafața mărului. Perforațiile subcutanate sunt mici, dar numeroase, cenușii și puțin vizibile. Experții recomandă evaluarea compoziției chimice pe baza următoarelor criterii:

• Zahăr (fructoză) – 8,7%.
• Pectine (fibre) – 13,5%.
• Substanțe active P – 189 miligrame.
• Acizi titrabili – 1,67%.
• Acid ascorbic (vitamina C) – 12,3 grame.

Pulpa fructului este densă, chiar mai mult decât densă, cu granulație fină, semi-suculentă, crocantă și ușor de sfărâmat. Are o aromă plăcută, ușor ciudată și neobișnuită de nucșoară, miere și o aromă ușor picantă. Gustul este considerat asemănător strugurilor de masă; este mai acru, astringent și răcoritor, dar cu o dulceață ușoară și plăcută în postgust. Fructul nu a primit o evaluare oficială a gustului.

Mărul Carmelita: caracteristici

Coroana și sistemul radicular

Acest copac nu este doar o coloană, este un pitic columnar. Înălțimea sa maximă fără tăiere formativă poate fi de 1,3-1,6 metri, nu mai mult. Totuși, majoritatea grădinarilor nu își lasă merii să depășească un metru și jumătate, deoarece sunt folosiți în principal pentru amenajarea peisagistică. Crește exclusiv dintr-un singur trunchi, rareori producând lăstari laterali. Frunzișul este dens, fără așa-numitele pete goale, iar trunchiul este acoperit cu scoarță gri-verzuie, maronie sau roșiatică. Fructele apar pe nuiele fructifere care cresc direct din miezul central.

Frunzele sunt de mărime medie, alungite, ovale sau ovate, cu vârfuri lungi și ascuțite. Marginile foliolelor sunt zimțate, fin zimțate, crenate și pot fi ușor ondulate. Lamina este densă, pieloasă, lucioasă și verde smarald, adesea cu o nuanță distinctă de culoare roșiatică-brună. Nervurile sunt grosiere. Sistemul radicular este fibros, lipsit de rădăcină pivotantă centrală, ramificat, dar superficial și moderat adaptat la căutarea apei și a nutrienților.

Productivitate și polenizare

Arborele produce un randament ridicat, deși este puțin probabil ca cineva să ia în considerare cultivarea Carmelitei pentru recolta sa. Problema este că, chiar și cu un număr mare de fructe, acestea sunt atât de mici încât este puțin probabil să depășească chiar și acele soiuri considerate mai puțin productive, dar utilizate în scopuri fructifere mai degrabă decât ornamentale.

Un arbore Carmelita matur poate produce aproximativ 6-9 kilograme de fructe mici, parfumate, pe an. Totuși, acest lucru se poate realiza doar cu o îngrijire atentă și vreme favorabilă. În majoritatea cazurilor, randamentul este semnificativ mai mic, în jur de 4-5 kilograme.

Acest soi nu necesită deloc polenizatori, acesta fiind unul dintre principalele sale avantaje. Chiar dacă nu există niciun măr la câteva sute de metri de perioada de înflorire corespunzătoare, fructele vor lega și se vor coace la dimensiunea lor normală. Carmelita în sine poate servi ca un bun polenizator pentru multe soiuri diferite, inclusiv meri din Orientul Îndepărtat și Siberia, unde alegerea este limitată.

Rezistența la iarnă și rezistența la boli

Cultivarea pomului în întreaga noastră țară este posibilă tocmai datorită toleranței sale excepționale la temperaturi scăzute și fluctuații bruște. În timpul testelor pe teren și al depozitării în lăzi speciale, mărul a demonstrat daune minime la temperaturi de -38-40°C. Se recuperează foarte repede, iar stresul la care este supus nu are practic niciun impact asupra florilor de anul următor. Cu toate acestea, cultivatorii frumoși știu că iernarea este esențială pentru a evita multe probleme ulterioare.

Carmelita are un nivel ridicat de rezistență la scabie, foc bacterian, făinări praf și alte boli ale mărului. Cu toate acestea, nu are imunitate genetică, așa că pot apărea daune în anii de epifitoză severă. Insectele pot, de asemenea, dăuna plantelor, așa că măsurile preventive trebuie luate prompt.

Portaltoi și subspecii

Soiul este foarte tânăr, așa că este prea devreme să vorbim despre subspecia sa. Cu toate acestea, este deja cultivat pe diverși portaltoi. Pe portaltoi pitici și semi-pitici, pomul crește cel mai compact și produce cele mai mari fructe, în timp ce pe portaltoi vegetativi este cel mai puțin sensibil la îngheț. Este potrivit pentru cultivarea în ghivece atât în ​​aer liber, cât și în interior.

Caracteristici ale creșterii Carmelitei

Aterizare

Condiții de bază

• Copacii sunt cel mai adesea folosiți pentru a decora grădinile sau parcurile, așa că amplasamentele lor sunt alese în consecință. Cerința cheie este o lumină naturală bună. La umbră, copacii cresc, înfloresc și dau roade, dar nu la fel de abundent ca la soare.
• Adâncimea apei subterane nu contează prea mult, cu excepția cazului în care se află într-o mlaștină. Dacă nu este mai adâncă de 1-1,3 metri, rădăcinile mărului probabil nu vor putea ajunge la ea. Prin urmare, este acceptabil să plantați meri direct lângă iazuri, pâraie, râuri și lacuri.
• Carmelitul prosperă în aproape orice sol; este complet nepretențios. Sol negru fertil, fie pietros sau foios, sol nisipos, argilos sau stâncos - toate acestea vor deveni o adevărată „casă” pentru copac. Principalul lucru este ca solul să nu fie prea acid, deoarece acest lucru poate ucide aproape orice plantă fructiferă.
• Găurile pot fi săpate fie înainte de sezonul de plantare, fie cu doar o săptămână sau două înainte de plantarea merilor. Pentru a face acest lucru, săpați găuri mici rotunde, adânci de 50-60 de centimetri și cu același diametru. Adăugați o cantitate mică de îngrășământ pe fund, adăugați drenaj, udați cu 25-30 de litri de apă și lăsați-le afară.
• Este o idee bună să înfigi imediat țăruși în găuri, mai ales dacă regiunea ta este cunoscută pentru vera sa bătută de vânt. Rădăcinile tinere și slabe nu vor putea ține copacul la locul lui, așa că trebuie să-l ajuți să se stabilească.
• Gulerul rădăcinii merilor este întotdeauna lăsat la 5-7 centimetri deasupra suprafeței solului pentru a împiedica copacul să-și ridice rădăcinile mai sus.
• Așezați răsadul vertical, sprijinindu-l cu mâna, acoperiți-l cu pământ și compactați-l. Udați pomul de sus cu 15-20 de litri de apă, apoi udați suprafața solului. mulci pentru o retenție suplimentară a umidității.

Datele de aterizare

Carmelita este atât de tolerantă la orice condiții de creștere încât nu contează dacă este mutată afară primăvara sau toamna. Copacii pot fi plantați înainte de apariția mugurilor sau după căderea frunzelor dacă au rădăcini goale. Copacii în saci, recipiente sau ghivece (cu un sistem radicular închis și un glob de rădăcini) pot fi plantați în sol în orice moment al sezonului de creștere.

Îngrijirea copacilor

Protecție împotriva înghețului și a dăunătorilor

Copacii sunt foarte compacți, așa că cel mai bine este să fie acoperiți folosind o metodă asemănătoare unui cort, fără a vă face griji cu privire la îngheț. Solul este greblat pe zona rădăcinilor și acoperit cu crengi de molid, baloți de paie și rogojini de fân. În climatele mai calde, copacii standard nu necesită nicio acoperire, deși înfășurarea trunchiului în pânză de sac este întotdeauna o idee bună.

Pentru a împiedica rozătoarele să roadă scoarța copacilor în timpul iernii aspre, puteți acoperi trunchiurile cu păcură, grăsime sau untură de porc. Acest lucru va respinge iepurii, șoarecii și hamsterii. Văruirea copacilor de două ori pe an ajută, de asemenea, la respingerea insectelor, oferindu-le un aspect decorativ și mai atractiv.

Afânarea solului, udarea: tehnologie agricolă adecvată

Carmelita crește bine dacă o țineți înconjurată toată vara și săpați zona din jurul trunchiului de două ori pe an, având grijă să nu deteriorați rădăcinile de la suprafață. Chiar și fără acest lucru, copacul nu suferă prea mult. Mulți oameni acoperă această zonă cu gazon, gazon artificial sau ierburi aromatice, oricare se potrivește cel mai bine peisajului. Cu toate acestea, buruienile ar trebui ținute departe de copac, deoarece acestea îi vor strica aspectul și îl vor priva de nutrienți.

Udare Copacii ar trebui udați bine o dată sau de două ori pe săptămână în anul plantării, reducând treptat udarea până la începutul lunii septembrie sau chiar la sfârșitul lunii august în zonele mai reci. Este o idee bună să adăugați diverse îngrășăminte și fertilizanți odată cu apa. După udare, mai ales pe căldură extremă, este totuși o idee bună să afânați ușor solul din jurul trunchiului pentru a preveni compactarea acestuia într-o bulgăre solidă.

Tăiere: modelarea simplă a coroanei

Carmelita crește ca un singur trunchi, deci nu necesită modelare și poate fi cultivată chiar și de un grădinar începător, fără experiență anterioară în grădinărit. Dacă apar brusc lăstari laterali, aceștia pot fi tăiați imediat la nivelul trunchiului, înainte de a se întări, iar rana poate fi sigilată cu smoală de grădină. Dacă mugurele superior îngheață, acesta este tăiat până devine viu, permițând dezvoltării unui nou vârf. Lăstarii morți, care nu mai produc fructe, sunt, de obicei, și îndepărtați.

Maturarea și fructificarea Carmelitei

Începutul fructificării

Ca aproape toate soiurile columnare existente, aceasta începe să dea roade destul de devreme. Mugurii și florile pot fi deja văzute pe răsadurile din pepinieră. Puteți lăsa câteva mere să se coacă sau puteți culege florile pentru a permite pomului să dezvolte frunziș. Primele recolte pot fi culese în jurul celui de-al doilea sau al treilea an, rezultând în cel mai bun caz nu mai mult de 3-4 kilograme de mere.

Timpul de înflorire

Acest soi începe să înflorească încă din luna mai, de obicei destul de devreme, chiar la începutul lunii. Cu toate acestea, datele exacte pot varia foarte mult în funcție de vreme, clima regională și alți factori externi. Principala atracție a acestui măr sunt florile sale. Sunt mari, cu numeroase petale zbârlite, de culoare închisă, roz-violet sau roșu-cărămiziu, extrem de parfumate și atractive. Acoperă ramurile foarte dens, acoperind întregul trunchi de la o înălțime de 25-30 de centimetri până în vârf.

Fructificare și creștere

Mărul are o rată de creștere medie, încetinind ușor între al doilea și al treilea an. Poate crește constant cu 20-35 de centimetri pe an, așa că atinge foarte repede înălțimea maximă. Fertilitatea pomului crește și ea, odată cu trunchiul său. Până în al cincilea-al șaptelea an, produce o recoltă completă de mere, care nu numai că pot fi consumate proaspete, dar și adăugate în diverse preparate, fiind potrivite pentru gemuri, compoturi și conserve.

Fructele încep să se coacă încă de la sfârșitul lunii august, dar este prea devreme pentru a le culege. Cel mai bine este să așteptați până la începutul, sau chiar mai bine, la mijlocul lunii septembrie, când sunt cele mai delicioase și savuroase. Se agață ferm de pom și nu cad la pământ. Termenul de valabilitate al merelor Carmelita lasă mult de dorit. Nu durează mai mult de 45-60 de zile, după care ar trebui procesate complet. Cu o depozitare ulterioară, devin acre, sfărâmicioase și bumbacoase, pierzându-și aroma unică de miere și scorțișoară.

Vă rugăm să ne împărtășiți propria experiență cu soiul de mere Carmelita, astfel încât toată lumea să poată învăța despre el și să evite potențiale greșeli atunci când își cultivă propria livadă.